Nu-mi vine sa cred..inca putin si a trecut aproape o luna..de cand nu mai esti..:(..si totusi..Te simt alaturi..te simt la fiecare pas pe care il fac..Te visez..de cate ori pun capul pe perna..imagini cu tine imi vin in minte..cand imi zambeai..cand ma sarutai..cand imi spuneai ca "Viata e prea scurta,pentru regrete,trebuie sa incerci sa o traiesti"..cum reuseai sa ma faci sa zambesc..de cate ori imi era greu......Te simt in fiecare adiere de vant..ca si cand mi-ai sopti ceva la ureche..Si totusi reusesc sa ma "hranesc"..doar cu amintirea ta..chiar daca tu nu mai esti..reusesti sa ma faci sa ma simt puternica..chiar daca eu nu sunt(mai ales acum)..Imi pare rau..ca am petrecut atat de putin timp impreuna..Imi pare rau ca nu ai avut ocazia sa ma vezi la facultate..sa vezi ca o sa reusesc sa fac tot ce imi propun..si totul pentru tine..si datorita tie...Si totusi..reusesc sa zambesc..chiar daca durerea e prea mare...tu ai fost primul om care m-a invatat sa zambesc...Si totusi in lipsa ta..e un zambet fals..:(
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu