What are they..the people called "friends"

Sunt singuri ingeri pe care ii putem vedea..si asta doar daca avem parte de ei..de prieteni adevarati..Ne sunt alaturi si la bine dar si la greu..ne ajuta..ne calauzesc de fiecare data cand suntem confuzi..Atunci cand iti e greu..te consoleaza..te iau de mana si iti soptesc la ureche"sunt langa tine.."..iti apara interesele..ideile..pe tine..Sunt un mic dar de la Dumnezeu..ca sa iti arate ca iti e alaturi..sa iti arate ca ii pasa de tine..asta sunt prietenii adevarati..

Best friends

Fiecare e diferit in felul sau..unii spun "ciudat"..altii "unic"...de un lucru sunt sigura..nu imi doresc sa fiu ca cei din jurul meu..poate si d-asta ascult un gen de muzica diferit de al lor..si ma imbrac diferit fata de ei..vorbesc cum vreau eu..nu sunt influentata de nimeni..(cred:-??)..deci intr-un cuvant sunt un pic..sau poate mai mult....ciudata:-"..Doar pentru ca nu sunt ca "ei"..nu inseamna ca nu sunt si eu om..Sunt..Doar pentru ca ma bucur de lucruri marunte..si nu de toate prostiile..de care se bucura si "ei"..Nu vreau sa fiu ca ei..sa ajung sa critic pe oricine..)chiar daca nu cunosc)...ma scarbesc gesturile lor..vorbele..modul in care ma privesc..cum imi vorbesc..Poate ei nu au inteles inca....,,,ca sunt cine vreau eu sa fiu..ca nu imi mai pasa de ei...pentru ca nici lor nu le pasa de mine..Stiu ca nu am o viata roz..Dar cine are??..Cine a reusit in viata asta sa aiba tot ce isi doreste..si doar pe meritul lui.???

Dar TU..tu..ai reusit..sa ma cunosti..ai reusit sa ma faci sa vad totul asa cum e...mi-ai fost intotdeauna alaturi..si nu gasesc nici un mod de a-ti multumi..decat sa iti dedic tie cateva randuri pe blog..De mic copil am visat la o prietena ca tine..care sa ma inteleaga..sa ma ajute..sa stie doar cand se uita la mine..ca am ceva..esti genu de persoana de care nu pot ascunde nimic...caci daca incerc..ma simt vinovata..de parca as fii facut ceva foarte rau..:(..Sa dam nume..nu-i nevoie..cred ca o sa te simti cand o sa citesti postarea..:P..

Si oriqm..nu o sa reusesc sa ma fac placuta de toata lumea..caci toti imi vor gasi cate un defect...dar daca imi sunteti voi alaturi...totul e ok..>:D<..

Ca o scena...

Asa e viata..fiecare dintre noi fiind un actor..ce incearca sa isi joace rolul..sau rolurile..fiecare actor are cate o masca..sau mai multe..si fiecare actor vrea sa aiba iesirea cat mai spectaculoasa..din pacate avand in arsenal mai multe masti..reusesc sa ne pacaleasca..foarte usor..sa ne faca sa credem ca ne sunt alaturi..dar cand ne este mai greu dispar...Stiu ca si eu am rolul meu...ma intreb care este el??..pentru ce traiesc..??...De un lucru sunt sigura...ca sunt inconjurata de oameni ce ma iubesc si nu au plecat de langa mine cand mi-a fost mai greu...pentru asta le multumesc..doar atat pot face din pacate..le multumesc ca stiu sa ma asculte..sa afle ce ma apasa cu adevarat...Traiesc pentru ei..traiesc, ca sa respir...sa ma bucur de soare..de fluturii..jucausi..de mirosul trandafirilor intr-o dimineata de mai insorita...de lumina soarelui..ale carui raze..parca ma cauta in fiecare dimineata..pentru a ma mangaia cu lumina lor blanda..Sunt un simplu actor pe scena vietii..Am rolul meu..si trebuie sa ma bucur de fiecare clipa ca si cand ar fi ultima..

Si totusi..

Nu-mi vine sa cred..inca putin si a trecut aproape o luna..de cand nu mai esti..:(..si totusi..Te simt alaturi..te simt la fiecare pas pe care il fac..Te visez..de cate ori pun capul pe perna..imagini cu tine imi vin in minte..cand imi zambeai..cand ma sarutai..cand imi spuneai ca "Viata e prea scurta,pentru regrete,trebuie sa incerci sa o traiesti"..cum reuseai sa ma faci sa zambesc..de cate ori imi era greu......Te simt in fiecare adiere de vant..ca si cand mi-ai sopti ceva la ureche..Si totusi reusesc sa ma "hranesc"..doar cu amintirea ta..chiar daca tu nu mai esti..reusesti sa ma faci sa ma simt puternica..chiar daca eu nu sunt(mai ales acum)..Imi pare rau..ca am petrecut atat de putin timp impreuna..Imi pare rau ca nu ai avut ocazia sa ma vezi la facultate..sa vezi ca o sa reusesc sa fac tot ce imi propun..si totul pentru tine..si datorita tie...Si totusi..reusesc sa zambesc..chiar daca durerea e prea mare...tu ai fost primul om care m-a invatat sa zambesc...Si totusi in lipsa ta..e un zambet fals..:(

Tacerea..

Am observat ca uneori e bine sa o "lasi mai moale"..si ca mai mult conteaza un gest..simplu..precum o imbratisare..sau o strangere de mana...un sarut....decat o vorba..spusa in vant.:)..Sunt genul vorbaret..prefer sa dau un sfat..sau sa zic o vorba buna..dar ieri..nu am stiut ce sa ii spun mamei mele..cand am vazut-o plangand..pur si simplu..nu stiam..si am preferat sa o iau in brate..sa stie ca ii sunt alaturi..si la bine si la rau..orice s-ar intampla ne vom descurca...Pana la urma urmei cat de greu poate fi atunci cand esti inconjurata de multe persoane care te iubesc..si sunt dispuse sa te ajute?!?..E nevoie (poate)..doar sa le ceri ajutorul..:)