miercuri, 3 martie 2010

Tata..

Cum se face ca atunci cand ai nevoie de cineva..acel "cineva" nu e langa tine...in schimb atunci cand n-ai nevoie..(crezi ca nu ai) e langa tine..dar nu te bucuri de prezenta lui...consideri ca in acel moment e in plus..Si apoi din "bun simt" ii si reprosezi asta..ca nu te intelege..ca nu e langa tine cand ai nevoie de el..ca nu te ajuta atunci cand ai nevoie..Chiar daca iti simt lipsa..si probabil blogul asta deja e despre tine si ce simt eu pentru tine..deja nu mai e vorba de mine..ci de iubirea mea fata de tine..si de faptul ca ne-ai parasit..m-ai parasit..Acel copil de care erai mandru..s-a schimbat..alcoolul devenind cel mai bun prieten..doar pentru simplul fapt ca ii ofera o stare de bucurie..e ca o raza de lumina in tot intunericul asta..Stiu ca ai grija de mine..ca ma vezi..poti sa stai langa mine..in metrou..in tren..in microbuz..ma privesti in timp ce dorm..sau poate chiar acum in timp ce scriu..Dar eu..??..vreau sa te vad..imi e dor de tine..pe zi ce trece e tot mai greu..sfaturile tale..privirea ta blajina..glumele tale..modul tau de a-mi face ziua mai buna..Iti mai aduci aminte cand vorbeam de viitor..cand iti spuneam cat de mult imi doresc sa fiu politista..te faceam sa razi...si eu ma suparam ca tratai tot ce spuneam ca o gluma..Mi-ai zis ca esti mandru de mine..si asta ma facea si pe mine mandra..Cand ai "plecat"..ti-am luat fiecare haina in brate..te cautam ca un om nebun..ca un copil despartit de lumea grabita de la metrou de tatal ei..De ce dintre atatia tocmai tu??..sau..de ce eu??..Aveam nevoie de tine..si inca mai am..Am renuntat la vise..idealuri..am lasat garda jos..pentru ca acum nu mai am pe cine sa mandresc..Si intotdeauna spun ca e ultima oara cand ma cert cu ea..si ei ii e greu..ai lasat in urma..oameni ce te iubesc..persoane care tanjesc sa iti auda vocea dimineata..un copil care si-ar da si mai mult de jumatate din viata..doar ca sa te mai auda odata..sa imi spui unde gresesc..pentru ca stiu ca gresesc..dar nu vad unde..Tata..

29 de comentarii:

  1. am vazut cazul tau asta seara la tv si sincer m-a impresionat foarte mult, nu cred ca alcoolul poate fi o solutie sau un raspuns pentru tot si toate..

    RăspundețiȘtergere
  2. In urma cu vreo 8 ani, fix de ziua mea, tatal meu a fost diagnosticat cu cancer pulmonar, cu metastaze pulmonare si hepatice. Eram pe clasa a 12-a si aveam o gramada de vise. Maica-mea a plecat in Italia ca sa-i poata plati tratamentul, asa ca eu am ramas singura cu tata. A fost greu, foarte greu, si inevitabilul s-a produs imediat dupa ce am intrat la facultate, dupa aproape un an de tratament, pe 5 sept, cu 7 zile inainte sa implineasca 50 de ani. In fiecare zi a vietii tale te gandesti la el, cand te vei marita nu va fi acolo, si cand va avea nepoti nu va putea sa vada cat de mult ii seamana. Nu te vei obisnui niciodata cu asta.Furia pe care o simti nu va trece cu alcool. Nu-i repeta greselile, ai toata viata inainte, indiferent cum ti se pare acum, viitorul te asteapta.
    Si eu imi urasc tatal ca si-a fumat viitorul, din tot sufletul. Si apoi ma urasc pe mine ca ma gandesc la asta. N-am inteles pana acum de ce a murit, dar am inteles ca mai devreme sau mai tarziu toti parintii mor. Tatal meu a trait pana am implinit 18 ani, ai altora au murit mult mai devreme.
    Te ai pe tine, ai visele tale si fie ca-ti place sau nu si maine va trebui sa te trezesti si sa continui sa ti le implinesti. Fiindca astea sunt ale tale.
    Cand vreau sa-l vad pe tata ma uit tot timpul in oglinda. Ochii, buzele, nasul toate sunt ale lui, eu il duc mai departe, prin mine traieste, si daca el n-a avut grija de el, eu voi avea. Voi avea grija de ochii lui si de zambetul lui si le voi transmite mai departe.
    Tu esti tatal tau.

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna, la fel ca ceilalti care au postat deja comentarii, am vazut si eu cazul tatalui tau la tv... Cred ca e tare dureros, dar trebuie sa fi tare, atat tu, cat si mama ta. Alcoolul nu e o solutie, pentru ca, dupa parerea mea, la fel ca tutunul si alcoolul poate sa iti faca la fel de mult rau. Crezi ca tatal tau asta si-ar dori sa faci? Eu cred ca ar trebui sa faci in asa fel incat sa fie mandru de tine. Chiar daca durerea e mare, gaseste alta solutie...Am pierdut-o pe bunica in urma cu 3 saptamani...Avea si cancer pulmonar. E mare durerea, mai ales ca cea mai mare dorinta a ei (si a mea) era sa ma vada mireasa si nu a mai apucat...nunta e peste 3 luni...Ma doare ca nu va fi acolo si ea, dar trebuie sa fim tari. Dumnezeu sa va dea putere si tie si mamei tale, sa mergeti inainte...pe calea buna.

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Sunt dispus sa construiesc un site, pe un domeniu .ro, al carui slogan sa sune "Cum sa ma las de fumat". Idei? Doritori?
    (voi acoperi eu partea financiara)

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna,

    In primul rand, nu te da batuta, nu renunta la idealurile tale... alcoolul nu te va scapa de durerea si de neputinta cu care te zbati in momentul de fata. Este cea mai mare greseala pe care o poti face, nu te certa cu mama ta, cu persoana care ti-a dat viata, ce vei rezolva prin asta? Vrei sa ramai singura in jungla care te inconjoara?
    Eu mi-am pierdut ambii parinti din cauza alcoolului... nu la propriu, ci la figurat, intrucat pentru mine, ei sunt ca si morti, cel putin asa mi-as dori sa ii simt... eu nu pot spune ca tine ca ai mei s-au simtit mandri de realizarile mele... nu i-au interesat, paharul i-a atras mai mult. Disperarea, depresia nu trebuie sa te doboare, ai o viata inainte, nu o irosi, nu te da batuta, vei vedea ca la capatul tunelului se afla o luminita - lumina sperantei. Viata nu este roz, are suisuri si coborasuri, gaseste-ti forta necesara sa le surmontezi si ai grija de mama ta, pentru ca si ea simte la fel ca tine...
    Fruntea sus si sa ne revedem cu postari mai vesele!

    RăspundețiȘtergere
  7. buna!:)

    nu credeam c-o sa fac vreodata ce fac acum, insa in viata trebuie sa le facem pe toate.
    asa cum invetzi sa mergi, sa scri, sa citesti..
    inveti si sa zambesti, sa plangi, sa suferi, sa.. traiesti.
    chiar daca uneori "sa traiesti" nu e suficient.

    niciodata nu mi-a placut sa vorbesc despre asta, pentru ca stiu ca atata timp cat nu ai simtit durerea asta, nu ai cum s-o intelegi Nici macar mama nu stie catd e mult imi lipseste,pentru ca stiu ca sufera destul de mult si fara sa ma vad pe mine trista.

    tata a murit in urma cu sase ani, cu doua zile inainte de craciun. aveam noua ani. noua ani, si-o dragoste de care nu eram constienta. eram un copil, nu stiam ca viata se poate schimba brusc. foarte brusc. nimeni n-a banuit ca ar avea ceva. singureele simptome erau afurisitele de dureri de cap, care n-au fost luate in considerare la timp. doctorii au spus ca durerile de cap sunt de la un os de la nas, care e putin stramb, sau mai stiu eu ce porcarie.. n-am inteles exact la momentul ala. Insa stiu ca erau extrem de departe de adevar. de fapt, era un vas de sange de la cap, dilatat inca din nastere, care din senin, fara niciun avertisment, s-a spart. si odata cu el s-a spulberat si copilaria mea fericita.

    de atunci, tot ce fac e sa incerc sa fiu fericita. si, sa fiu sincera, am momente cand chiar imi iese, dar mereu imi amintesc ca lipseste ceva din viata mea pentru a fi perfecta. am si momente in care pur si simplu cedez nervos, si plang minute in sir, cateodata si ore.

    Insa, desi nu sunt, trebuie sa fiu puternica, pentru ei..pentru mama si pentru fratele meu, care avea doar 3 ani cand tata a parasit lumea asta. Si-a dorit atat de mult un baiat, si a fost atat de fericit cand mama a nascut -pentru ca doctorii spusesera ca o sa fie fata, dar a fost baiat-. Insa viata a fost nedreapta, si nu l-a lasat sa se bucure de baiatul pe care si l-a dorit atat de mult. Inca imi amintesc cum mama ii zicea ca "tati a plecat sa-l ajute pe mos craciun cu cadourile", si el o credea. era atat de mic, si viata a fost atat de dura cu el.

    acum, revenind la tine.. alcoolul nu e o solutie. chiar daca acum nu vezi niciun rost, mai devreme sau mai tarziu viata ta va capata un sens, si gandeste-te ca daca o sa continui asa, atunci cand o sa-ti gasesti un motiv pentru care sa vrei sa traiesti, s-ar putea sa nu mai ai sansa asta.

    ai viata inainte, si meriti s-o traiesti. important e ca inca ai o mama care te iubeste, si care doreste pentru tine tot ce e mai bun in lume, si care vrea sa se mandreasca cu tine. si sunt sigura ca de acolo de unde e, tatal tau vrea ca tu sa fi fericita, sa-ti continui viata. nu cred ca isi doreste sa te vada cum te distrugi.

    stiu cat doare, si inteleg perfect cum e sa-ti doresti sa poti sa-l vezi si u.. de multe ori imi doresc asta, insa stiu ca nu e posibil. tot ce ramane de facut e sa asteptam momentul in care o sa-i revedem, dar nu trebuie sa incercam sa grabim momentul ala.

    ce trebuie sa intelegi tu e ca nu esti singura, si ca sunt multe persoane care inteleg prin ce treci, si sunt gata sa te sustina atunci cand ai nevoie.

    te pup, si ai grija de tine.. daca nu pentru tine, macar pentru el.

    >:D<:*

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  9. Buna ideea Catalin. Dar ce nu intelegem cei care nu fumam si care ne dorim ca dragii nostri sa se lase este ca e nevoie IN PRIMUL RAND de DORINTA LOR, de vointa lor, de constientizarea lor a pericolului de a nu avea sansa sa fie alaturi de copii lor pana tarziu, in vremea nepotilor si stranepotilor!
    Cei care ii iubim nu facem decat sa asistam, suferind psihic si fizic (fumand la mana a doua, a treia)la sinuciderea lor lenta si constienta, fum dupa fum!!! Atat.
    Restul depinde de el! Cel care fumeaza!!

    In seara asta am vazut si eu la tv povestea voastra. Am plans cu suspine. Tatal meu fumeaza si bea. Sotul fumeaza. Asa ca ...

    Pt ca tata bea iti spun ca faci atat rau dc te apuci de bautura!!! Crezi ca fumul face rau? Ucide? Inseamna ca nu stii ce inseamna bautura!
    Asta e cel mai rau si mai greu dintre vicii.

    Nu va aveti decat voi doua una pe cealalta. Gandeste-te pentru cateva secunde, nu mai mult, ca nu o mai ai nici pe ea! Crezi ca acum ti-e greu? Si fara ea vei vrea sa mori si tu!

    Da-ti doua palme si gandeste-te la el, la tatal tau. Daca nu mai e langa tine nu inseamna ca nu mai e mandru de tine!
    Apuca-te de bautura si arata-i astfel ca nu are de ce sa fie mandru, arata-i astfel ca lectia lui a fost degeaba, ca TU nu ai invata nimic din ea!

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna,

    Nu stiu prea bine cum sa incep... pot incepe prin a spune ca scri minunat, sau ca esti o persoana minunata :) Chiar esti! Am urmarit si eu emisiunea si ma ajutat sa iau decizia "de azi nu mai fumez". Uneori e nevoie de o lovitura foarte mare, e nevoie sa pierdem pe cineva drag, doar ca sa ne dam seama cat de importanta e viata si cei care fac parte din viata noastra. Continua sa scri si sa speri, sunt de o varsta apropiata de a ta, dar te apreciez ca si cum ai fi mult mai mare.Fi puternica si nu te da batuta niciodata! Si inca ceva, daca tu asa simti fi trista, nu iti ascunde sentimentele, doar asa vei putea primi ajutor.

    RăspundețiȘtergere
  11. De asemenea ,ca toti ceilalti am vazut emisiunea.
    M'a impresionat si am incercat sa'ti gasesc blog'ul prin tot Google'ul ;)).
    Eu iti urez din tot sufletul sanatate,putere, zile si ganduri bune.
    Nu face ceva necugetat.Inainte sa faci ceva gandeste'te daca tatalui tau i'ar placea sa te vada facand acel lucru.
    Cum spuneai tu..el e mandru.
    Fa'l mandru de tine in continuare.

    Daca ai nevoie de ceva,de un umar pe care sa plangi,de un prieten devotat care sa'ti fie alaturi smile_denisse id'ul meu de messenger.

    O sa'ti mai vizitez profilul.
    Sper sa'ti citesc gandurile optimiste.

    >:D< Biiiig hug and sweet kisses:*

    RăspundețiȘtergere
  12. Sincera sa fiu..Multumesc..(cred ca asta ar fi inceputul)..va multumesc pentru incurajari..va multumesc pentru ca imi impartasitzy din viata voastra..va multumesc pentru ca ne sunteti alaturi..Alcoolul nu e o solutie..stiu..sincera sa fiu..nu sunt genul de om care sa consume..dar am momente in care pur si simplu simt ca toata lumea mea e praf..singurul lucru care ma tine cu picioarele pe pamant..probabil ar fi mama..Eu sunt genul optimist..si blogul vroiam sa fie la fel de happy ca si mine..(avand in vedere ca l-am facut cu cateva luni inainte ca tatal meu sa ne paraseasca..)..vroiam sa scriu in fiecare zi..si cel mhai mult vroiam sa scriu despre cum am reusit noi ca familie sa trecem printr-o asemenea incercare..

    RăspundețiȘtergere
  13. Pentru Catalin Zalog (sau pentru oricine)

    Daca vrei sa ajuti pe cineva sa se lase de fumat trebuie doar sa ii recomanzi cartea:

    "In sfarsit nefumator" (The Easy Way To Stop Smoking) a lui Allen Carr.

    Eu am 23 de ani, am fumat 8-9 nu mai fumez de 8 luni, persoanl cunosc cam 40 de persoane care nu mai fumeaza (datorita cartii) si cam cinci cu care metoda nu a functionat. Mai multe detalii gasesti pe google. Credeti-ma pe cuvant,
    este extrem de usor.

    RăspundețiȘtergere
  14. am aflat de tatal tau de pe un blog....stiu cum e sa pierzi pe cineva drag...si eu mi-am pierdut tatal acum 3 ani in urma unui accident ingrozitor de munca...:(....dar nu trebuie sa te lasi invinsa,alcoolul nu e o solutie....el e acolo,undeva si te vegheaza fa-l sa fie mandru de tine....si nu uita ca cei dragi noi vor muri cu adevarat cand noi ii vom uita,atata timp cand ei sunt in mintea noastra,in sufletul nostru,in amintirea noastra ei traiesc....iti las aici id meu,daca vrei sa vorbim:ioanab90ro@yahoo.com
    cu sinceritate,
    Ioana

    RăspundețiȘtergere
  15. Ella, am urmarit documentarul de la "Romania, te iubesc" si m-a facut sa plang cu adevarat, cu lacrimi. Nu credeam niciodata ca o boala care nu are semne prea grave te poate ucide atat de repede.

    Sunt fumator si tare imi doresc sa am puterea sa nu mai pun tigara in gura. Am avut zeci de tentative sa ma las dar din pacate mereu anturajul a fost mai presus. Am 18 ani, fumez deja de 1 an si jumatate , insa din fericire le-am mai rarit de la maximul de 1 pachet pe zi am ajuns la 5-6 tigari.

    Iti doresc numai impliniri in viata, sa ajungi asa cum tatal tau isi dorea si sa nu uiti niciodata ca traiesti cu pretul vietii lui.

    Te admir pentru curajul tau si pentru tot, mult succes in continuare si aveti multa grija de voi, tu si mama ta!

    RăspundețiȘtergere
  16. Eu te inteleg,multi ,foarte multi isi gasesc intr.un fel alinarea in alcool sau droguri, nu cred ca e cazul sa cezuram asta.Dar sunt de parere ca exista multe alte lucruri frumoase in care sa se regseasca fiecare dintre noi ,ignorand viciile daunatoare.mie de exemplu imi place sa fac poze si ma simt bine cand le postez pe blog , cand lumea admira ceea ce fac..

    RăspundețiȘtergere
  17. esti lasa! iar tatal tau nu ar fi vrut sa fii asa! ai uitat ce a vorbit cu voi inainte sa "plece"?
    Hai capul sus! altii au putut, poti si tu :)
    Si apropo eu am 20 de zile de cand nu mai fumez, si am fumat vreo 12 ani, sper sa reusesc..

    RăspundețiȘtergere
  18. Buna! Astazi am vazut si eu reportajul despre tatal tau si nu am putut ramane indiferenta. Iti spun sincer ca am plans ca un copil mic pe tot parcursul interviului.
    Vreau doar sa-ti urez tie si mamei tale mult succes, multa putere sa treceti mai departe si de asemenea, multa sanatate.
    Nu am trecut prin ceea ce treci tu, insa ieri tata mi-a zis un lucru care m-a socat si care m-a facut sa ma gandesc la foarte multe. Mi-a zis ca in ziua in care m-am nascut a avut un accident in care era sa moara.
    Nici nu vreau sa-mi inchipui viata mea fara tata in ea, pentru ca si pentru mine, la fel ca si in cazul tau, tata reprezinta una dintre cele mai importante persoane din viata mea si nu imi concep existenta fara el.
    Bucura-te, bucura-te ca l-ai cunoscut pe tatal tau si bucura-te si pretuieste de asemenea fiecare clipa petrecuta alaturi de el, fiecare cuvant pe care el ti l-a spus, fiecare privire blanda pe care ti-a atribuit-o si fa-l mandru de tine! Sunt sigura ca te priveste din ceruri si e alaturi de tine cu fiecare pas pe care il faci. Mult noroc!

    Cu drag, Andreea

    RăspundețiȘtergere
  19. Buna!

    Echipa IDP iti acorda premiul Sunshine Award drept multumire pentru ceea ce ai impartasit pe acest blog...noi iti apreciem mult postarile si consideram ca il meriti [>:D<].
    Detalii aici: http://imposibilul-devine-posibil.blogspot.com/2009/04/sunshine-award.html
    Felicitari si mult succes in viata!

    RăspundețiȘtergere
  20. uai :-< am dat intamplator pe blogul tau .
    nu te cunosc , dar iti zic sincer ca am ramas asa cu toata cuvintele care le-ai scris in blog..le-am in minte ! ..imi pare rau pentru tatal tau :( ..trebuie sa fi puternica :) ..fi fericita ca ai avut langa tine un om care cu siguranta te priveste de sus si are grija de tine si de familia ta .
    cred ca toata lumea ar trebui sa iti citeasca postarea.suni oameni ( mai bine zis adolescentii) care ii au pe parinti lor langa ei ..in viata..si nu stiu sa ii aprecieze asa cum ai fac`o tu in continoare daca tatal tau ar fi in viata ..sau oricare alt om care si-a pierdut unul dintre parintii.
    ma bucur ca am dat pe blogul tau . sa ai o zi frumoasa :) >:D<

    RăspundețiȘtergere
  21. imi cer scuze ptr greselii.
    toate* / sunt* / face`o*

    RăspundețiȘtergere
  22. si eu ca si "asbb" am intrat intamplator pe blog. Recunosc ca nu am vazut reportajul pe protv .. dar am cautat in arhiva si l-am privit cu lacrimi in ochi. Imi pare nespus de rau.. stiu ca acum cuvintele nu-si au rostul.. Doar tu stii ce e in sufletul tau.
    Iti pot spune doar ca iti urez succes si sa treci peste greutatea asta.
    Daca vrei sa vorbim , orice .. scri.mi pe blog si.ti voi lasa id.

    RăspundețiȘtergere
  23. :( te admir pentru ceea ce faci si sunt sigur ca si tatal tau acolo sus te priveste cu mandrie si e alaturi de tine. fii tare ! multa sanatate si bucurie iti doresc! ai grija de tine si de mama ta :)

    RăspundețiȘtergere
  24. nu iti cunosc povestea, dar imi este suficient ce am citit.
    nu repeta si tu greseala mea, pt. ca viata ta se va prabusi.
    greseala mea a fost ca si eu parca ma certam mai des cu mama, desi suferise si ea aceeasi lovitura...
    motivul pe care il vad acum era ca lumea mea, odinioara dreapta si luminoasa, ramasese fara un punct de sprijin si statea stramba.
    totul era stramb: eu, mama, lumea care ma inconjura, absolut totul.
    dar stii tu....si mamele mor.
    in momentul in care si mama mea a ajuns in pragul mortii ( viata mamelor se scurteaza odata cu moartea tatilor ), in momentul in care am vazut-o atat de mica, de slaba si de insingurata, m-am prabusit psihic.
    cea mai grea perioada din viata mea.
    cand ma agatam cu toata disperarea de restul micii mele familii si o simteam cum se duce.
    si a plecat fara zgomot si fara reprosuri.
    si atunci mi-am amintit de cate ori ma certasem cu ea fara rost, de cate ori ma simtisem enervata din chestii minore si de cate ori ma privise ea trista si uimita de schimbarea mea.
    si lumea ei se strambase, dar eu nu am inteles-o asa cum m-a inteles ea pe mine.
    imi vedeam doar durerea mea egoista si imensa.
    uitasem ca fara ea, nici tata nu ar fi fost acelasi, si nici eu nu as fi existat, si nu ar fi existat nici zambetul acela fericit in sufletul niciunuia din noi.
    mi-am amintit doar tarziu, mult prea tarziu, cand nu mai aveam cum sa repar nimic, cand nu mai aveam in viata decat inca un mormant.
    din noi trei, mica mea familie fericita, am ramas doar eu si doua morminte....departe, departe, la mii de kilometri.
    stii ce inseamna sa fii singura si sa fii departe?
    ia-ti mama in brate, plangeti una pe umarul celeilalte, cumpara-i sau o floare, fa-o martora la durerile si la bucuriile tale ( vor veni candva si bucurii ), razi cu ea, acorda-i mangaierile si dragostea ta dubla, arata-i ca e o parte din sufletul tau, fa-i cafea cand ai timp, gesturi minore, dar iti jur ca mama le va supraaprecia si se va simti fericita si consolata.
    iar tu te vei simti cu mult mai bine.
    altfel, te vei simti ingrozitor cand si ea se va duce....daca nu vei face ce ti-am spus mai sus, nu vei resimti moartea ei ca pe cea a tatalui, ci te vei simti tu insati vinovata de moartea ei, chiar daca a survenit ca urmare a unui accident banal la care tu nu ai avut nicio contributie.
    mi-am permis sa iti spun asta pentru ca descopar in cuvintele tale exact ceea ce am simtit eu cand m-a parasit tata.
    te pupic....ai grija de tine si de comoara din sufletul tau, pentru ca ai cu adevarat o comoara.
    ar fi pacat sa o tii cu capacul inchis.

    RăspundețiȘtergere
  25. Si eu miam perdut tatal acum 7 luni ii foarte dureros ,dar nu te lasa prada alcoolului.Incearca satsi sustii mama asa cum probabil el va sustinea si pe voi .Incearca sa`i urmezi sfaturile care ti le dadea in trecut,pe vremea cand era pe lume.Cu atat mai mult cu cat il respecti cu atat mai mult el este langa tine si te iubeste.Privestete pe tine in imaginea lui in ochii lui.Fiecare copil are o cate o parte din fiecare parinte.Incearca satsi indeplinesti visele si atunci sigur va fi mandru te tine ..Roagate pt sufletul lui pentru ca si el o face de acolo de unde e.Iubeste`ti mama si lasa alcoolul.Ai grija de tine si de mama ta si mult noroc si fericire in viata.

    RăspundețiȘtergere
  26. Azi,dupa cateva zile de cautari ,am gasit clipurile pe youtube cu interviul tatalui tau,sunt profund impresionata,acelasi interviu l-am vazut acum cativa ani si m-a impresionat insa nu m-a facut sa ma las de fumat. Azi este a 5-a zi de cand nu mai fumez ,sper sa reusesc sa ma las definitiv . Imi pare rau pt ce simti ,daca as putea sa adaug si eu ca si ceilalti comentatori ,bautura nu te ajuta cu nimic ,nu alina ... decat pe moment .te pup si te imbratisez ..si-ti doresc numai bine

    RăspundețiȘtergere
  27. Mama mea a fost diagnosticta cu cancer la plamini in faza a 4a ..
    Dumnezeu nu nea oferit nici o sansa ptr k am aflat abia ft tirziu .. as fi dat orice doar sa fi avut ocazia sa faca chimioterapie .. macar sa fi stiu k am incercat totul .. in schimb i se administreaza morfina ptr durerile insuportabile .. si neputincioasa pling ,vazindo cum se stinge ..
    Doamne mai mare durere pe pamint nu exista .
    despre video-ul tatalui tau am dat din intimplare si am plins ,nu-mi inkipui sa ajung sa simt ce simti tu ..toti imi zic k o sa fiu bine..dar stiu ca no sa mai fiu niciodata "bine ".. :(((fara mama mea "binele " va deveni un lux inaccesibil .. :(((si ma rog de fiecare data .. sa nu dee Dumnezeu asa durere la nimeni ..
    ptr cei ce nu stiu.. .e ceeeea mai mare durere pe pamint .. restu is copilarii .. :(((

    RăspundețiȘtergere