Acum de sus pe mine ma privesti...Acum de Sus pe mine ma pazesti..Acum esti sus,eu nu te pot vedea..Ce-ai ai ramas doar in amintirea mea..Acum esti sus,langa Dumnezeu..Dar tu sa stii ca ai sa fy..Mereu in sufletul meu..Acum esti intr-o alta lume..Acum eu nimic nu-ti pot spune..Acum esti sus o mica licarire..esti o lunga amintire..Acum esti sus al meu tatic..Sa stii ca te-am iubit,dar ai plecat...Lasandu-mi sufletul indurerat..
Iti simt prezenta tata..dar doar pentru un minut..Mi-e dor si nu intelege lumea toata..Cat de dor imi poate fi,tata...Mi-e dor de privirea ce ma dojenea..Mi-e dor de seriozitatea ta..Mi-e dor de tine pan' la infinit..Caci tata,eu chiar te-am iubit..Mi-e dor de tot ce e legat de tine..si nu ma simt bine..Caci nu vreau nici jucarii..nici inghetata..Vreau sa fii doar langa mine,tata..
Imi pare rau pentru tatal tau, nu sunt buna in a zice”condoleante” ,nu stiu sa.mi exprim sentimente .. nu cred ca te ajuta cu ceva, sau ca te intereseaza, dar poate totusi ma insel..
RăspundețiȘtergereSi bunicul meu a avut cancer, a aflat ca are aceasta boala in ziua cand eu implineam 10 ani. La incept nu a vrut sa accept, pana atunci nu luase in viata lui vreun medicament,dar cand a constientizat ca totusi purta aceasta poavara,a inceput tratamentul.La inceput a avut ancer de prostata ,care mai tarziu avea sa devina cancer generalizat . Acum trei ani,datorita unor conjuncturi ,ne.am mutat impreuna cu bunicii intr.un aparment,deja boala se agravase. De Sf Maria ,eram toti la masa ,iar bunicul cu ochii inlacrimati si cu un zambet obtimist „si la anul sa fim toti la masa”.Apoi , din septembrie nu mai manca decat din mana mea, slabise foarte mult, oasele ii strapungeau pielea,niciodata nu credeam ca din sportivul de altadata ,cu corp atletic, avea sa devina un schelet acoperit de pielicica,nicimacar piele nu cred ca mai putea fi numit acel strat de deasupra oaselor. La inceputul lui octombrie nu prea mai vorbea,ii era greu sa rosteasca doua cuvinte,se chinuia , boala ii cuprinsese tot corpul.. Ultima data cand mi.a vorbit, mi.a spus,m.a rugat cu lacrimile siroind pe pometii reliefati „ nu te mai certa cu Andu, te rog, promite.mi!” (Andu fiind fratele meu).A fost cumplit de dureros sa il vad zilnic in aceasta postura si am fost proasta ca nu am profitat de clipele cand puteam sa stau cu el in loc sa ma duc afara, daca as dat timpul inapoi.. Revenind la subiect, a decedat intr.o zi de sambata cand eu eram plecata intr.o excursie, in dimineata aceea stiu ca m.am dus in camera la el sa.i zic ca o sa vorbim a doua zi,zi pe care nu a mai pris.o,sau nu am mai prins.o eu .. Mi.a fost greu sa accept absenta sa din viata mea, dar cu timpul am realizat ca e mai prezent ca niciodata, vorbesc cu el, ii spun daca sunt fericita, trista, ma aude,sunt sigura si stiu ca e bine, nu mai sufera, e fericit, e cu noi mereu . Si ma incalzeste gandul ca intr.o zi , indepartata acum, dar care o sa vina la un moment dat o sa.l revad, mi.e dor de el, dar stiu ca nu sufera si asta conteaza mai mult decat dorul care uneori ma macina..
optimist*
RăspundețiȘtergere